GalacticMessages.com

Faceți căutări pe acest blog

luni, 19 aprilie 2010

Din Prislop porneste flacara

Am fost sâmbată, 17 aprilie 2010, împreună cu Mădălina şi Ilinca la Mănăstirea Prislop. Inainte de asta am intrat şi la Rezervaţia de Zimbri Slivuţ. Am schimbat câteva vorbe cu creştinul ce vindea amintiri la intrare şi care, păzea intrarea totodată. Ne-a fotografiat.

Am urcat apoi la Prislop. Părintele Arsenie ne-a îmbrăţişat pe fiecare după fiecare. Sfintele picturi. Prima, cu bucurie i-o explicam Ilincăi în şoaptă. Arhanghelul Mihail cu sabia înflăcărată, ţine planeta Pax în mâna stângă. Apoi, duminica Tomii, zi luminată. Eram bucuros şi aduceam mulţumire Cerului pentru darurile toate. Ilinca era tare emoţionată. Lângă noi se-nchina cu ardoare Părintele dela biserica din Craiter, din Braşov. Apoi, un creştin a îngenunchiat închinăndu-se chiar acolo, la picioarele noastre. Mădălina, o văd mai în spate, cu ochii în lacrimi. Lângă ea, o femeie prea vopsită, mă dojenea cu mintea că îndrăznesc să mă bucur şi că stau să-i explic copilului ce se vede.

Si deodată, fără să vreau, trag aer în piept tare (nu-i prima oară) şi mi se umplu ochii de lacrimi în binecunoscuta bucurie fără margini. O vad pe Mădălina că mă vede, încerc să aflu dacă mai bagă cineva de seamă că plâng şi totul trece la fel de repede cum a venit. Stiu pe loc că-i îmbrăţişarea Părintelui. Ilinca contrariată, bulversată. Trebuie să ieşim că-i prea multă lume nerăbdătoare. Ii mulţumesc părintelui şi mă închin odată. Nu pot ieşi pentru că un grup mare de femei (venite toate cu autocarul) intră toate, una după alta, în grabă, închinăndu-se. Toate cu capul plecat, nu văd care este bucuroasă şi care nu. Care a venit să ceară şi care să mulţumească cu bucurie.

Am urcat la mormânt. Pe drum încălcând regula, căteva femei fac poze, vorbind în acelaşi timp fără rost. Sus, lângă mormânt, sute de flori împrejur. Multă lume aşteaptă în rând să ajungă la cruce şi să-şi facă vrerea. Nu mă apropii. Traversez micul cimitir printre mormintele măicuţelor şi mă aşez pe iarbă la umbra brădetului tânăr ce înconjoară mormintele. Zăbovesc ceva vreme. Mădălina se pierde în mulţime. După revenirea ei, la câteva clipe, realizez că lumea s-a mai împuţinat. Mă ridic şi m-aşez în rănd. Zece persoane mai erau în faţă. Gânduri de nevrednicie şi îndoială mă cuprind iară şi apoi smerenie. Privesc la lumânări. Văd pe loc două îngemănate. Una scurtă, una lungă. Cea lungă, încovoiată ca un ghiocel ardea flacăra în jos, aceeaşi flacără ce-o ardea şi pe cea mică. Ah mulţumesc de semn, îmi zic în gând şi neîmpăcat mai întreb: Noi nu putem arde fără lumina Ta? Să aducem lumină ca şi tine? Imediat firele de bumbac ale lumânărilor se despart şi fiecare luminează separat, cea mică cu flacăra mai mare.

Am dormit în Retezat şi a doua zi am plecat la Mănăstirea Brâncoveanu dela Sâmbăta. Si aici zi luminată. Intâlnire. Toate dela Părintele Arsenie care, din cartea de pe noptieră, dimineaţă când am deschis ochii, scria, de pe a doua copertă: Părintele Arsenie Boca în minunata curte a Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Un comentariu:

  1. Ma bucur foarte mult pentru experienta voastra. Am fost si noi, a fost emotionant dar probabil nu eram pregatita sa simt...
    Sorella

    RăspundețiȘtergere